Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; Óşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
Cine a vestit lucrul acesta de la Ónceput, ca să-l ştim, şi cu mult Ónainte, ca să zicem: ,Are dreptate?í Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit, şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni Óntre ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi Óntreba.
Cu ce mai răm‚ne Ónsă, face un dumnezeu, idolul lui. Œngenunchiază Ónaintea lui, i se Ónchină, Ól cheamă, şi strigă: ÑM‚ntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!î
ÑStr‚ngeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă Ómpreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N-au nici o pricepere cei ce Óşi duc idolul de lemn, şi cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i m‚ntuiască.
Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări Óntr-un ogor de castraveţi (Sau: ca un st‚lp tras la strung), şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă.î ÑNu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt Ón stare să facă nici un bine.î