Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor Ón ei, şi le vor bătători oile.
Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie Ón ţară.
Numai pustiire a mai rămas Ón cetate, şi porţile stau dăr‚mate.
Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care g‚f‚ie Ón aprinderea patimii ei, cine o va Ómpiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc Ón luna ei.
cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri lupt‚nd.
Œn casele lui Ómpărăteşti vor creşte spinii, Ón cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.
Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul Ói va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, şi vor creşte spinii Ón corturile lor.