Plângerile lui Ieremia 4:17
De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui este tot Óntinsă.
Dar toţi vor răm‚ne de ruşine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.î
Căci ajutorul Egiptului nu este dec‚t deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: Ñzarvă fără nici o ispravă.î
Cum ai putea să stai tu Ómpotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neÓnsemnaţi slujitori ai stăp‚nului meu? Şi totuşi tu Óţi pui Óncrederea Ón Egipt pentru care şi pentru călăreţi.
ÑAşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se Óncrede Ón om, care se sprijineşte pe un muritor şi Óşi abate inima de la Domnul!
Şi acolo ni se sf‚rşeau ochii, şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se Óndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.
Vei mai zice tu atunci Ón faţa ucigaşului tău: ,Sunt Dumnezeuí, măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, sub m‚na celui ce te va ucide?
Vei muri de moartea celor netăiaţi Ómprejur, de m‚na străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.î