Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci Ón ţăr‚nă?
c‚nd trupul meu cade Ón putrezire ca o haină m‚ncată de molii?
care au fost luaţi Ónainte de vreme, şi au ţinut c‚t ţine un p‚r‚u care se scurge?
Œnaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai Óntocmit: suntem cu toţii lucrarea m‚inilor Tale.
Comoara aceasta o purtăm Ón nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.
Ştim, Ón adevăr, că, dacă se desface casa păm‚ntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire Ón cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de m‚nă ci este veşnică.