Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţăr‚na păm‚ntului, i-a suflat Ón nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Œn sudoarea feţei tale să-ţi măn‚nci p‚inea, p‚nă te vei Óntoarce Ón păm‚nt, căci din el ai fost luat; căci ţăr‚nă eşti, şi Ón ţăr‚nă te vei Óntoarce.î
p‚nă nu se Óntoarce ţăr‚na Ón păm‚nt, cum a fost, şi p‚nă nu se Óntoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Un glas zice: ,Strigă!í ñ Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?í ñ ,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe c‚mp.
Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba: