Ea va veni Ónainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai Ónverzi.
Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei Óncă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
cum este m‚ncată piatra de ape, şi cum este luat păm‚ntul de r‚u: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
Œnsă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat v‚nturile, şi au izbit Ón casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.î