Tu ziceai Ón inima ta: ,Mă voi sui Ón cer, Ómi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;
mă voi sui pe v‚rful norilor, voi fi ca Cel Prea Œnalt.í
Şi iată, voi pune funii peste tine, ca să nu poţi să te Óntorci de pe o coastă pe alta, p‚nă nu vei Ómplini zilele Ómpresurării tale.
Ia-ţi şi gr‚u, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le Óntr-un vas, şi fă p‚ine din ele c‚te zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouă zeci de zile să măn‚nci din ele.
Căci m‚ndria inimii tale te-a dus Ón rătăcire, pe tine, care locuieşti Ón crăpăturile st‚ncilor, şi domneşti Ón Ónălţime; de aceea, tu zici Ón tine Ónsuţi: ÑCine mă va arunca la păm‚nt?î
Dar chiar dacă ai locui tot at‚t de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul Óntre stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnulî.