Zilele mele zboară mai iuţi dec‚t suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
Ce dăr‚mă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l Ónchide El, nimeni nu-l va scăpa.
P‚ntecele mamei Ól uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfăr‚mat ca un copac,