dau peste Óntuneric Ón mijlocul zilei, b‚jb‚ie ziua Ón amiaza mare ca noaptea.
Ónainte de a mă duce, ca să nu mă mai Óntorc,
Ón ţara Óntunericului şi a umbrei morţii, Ón ţara negurii ad‚nci, unde domneşte umbra morţii şi neor‚nduiala, şi unde lumina este ca Óntunericul!î
V‚ntul de răsărit Ól ia, şi se duce; Ól smulge cu putere din locuinţa lui.
Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi Ómpotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
Oamenii bat din palme la căderea lui, şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?