Œn inima acelora dintre voi care vor mai răm‚ne Ón viaţă, Ón ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi Ói va urmări p‚nă şi foşnetul unei frunze suflate de v‚nt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.
Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: Œn mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
Œşi smulge din trup săgeata, care sc‚nteie la ieşirea din fierea lui, şi Ól apucă spaimele morţii.
Œl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, Ól ia v‚rtejul.
ÑNu ieşiţi Ón ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răsp‚ndind spaima de jur Ómprejur!
Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: ÑDomnul nu te mai numeşte Paşhurî (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).