Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din tr‚mbiţe. C‚nd a auzit poporul sunetul tr‚mbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit Ón cetate, fiecare drept Ónainte. Au pus m‚na pe cetate,
Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei, şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei, şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel.
Atunci a jurat Iosua, şi a zis: ÑBlestemat să fie Ónaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul Ónt‚iului său născut Ói va pune temeliile şi cu preţul celui mai t‚năr fiu al lui Ói va aşeza porţile!î
Iosua nu şi-a tras m‚na pe care o ţinea Óntinsă cu suliţa, p‚nă ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăv‚rşire.
Iosua a ars cetatea Ai, şi a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dăr‚mături, care se vede p‚nă Ón ziua de azi.
Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile Ómpărăteşti, mai mare chiar dec‚t Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.
Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a Óntrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: ÑDin pricina lui Saul şi a casei lui s‚ngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.î
Œmpăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. ñ Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurăm‚nt, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, Ón r‚vna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. ñ