Şi cÓnd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
Domnul este Ón Templul Lui cel sfÓnt, Domnul خşi are scaunul de domnie Ón ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
cari nu săvÓrşesc nicio nelegiuire, şi umblă Ón căile Lui!
Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
Cine vorbeşte Ón chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba Ónţelepţilor aduce vindecare. ñ
Limba Ónţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor Ómproaşcă nebunie. ñ