Nu orişicine-Mi zice: ÑDoamne, Doamne!î va intra Ón Œmpărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este Ón ceruri.
Œnsă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
,Nu vreauí, i-a răspuns el. Œn urmă, i-a părut rău, şi s-a dus.
Fiţi Ómplinitori ai Cuv‚ntului, nu numai ascultători, Ónşel‚ndu-vă singuri.
Căci dacă ascultă cineva Cuv‚ntul, şi nu-l Ómplineşte cu fapta, seamănă cu un om, care Óşi priveşte faţa firească Óntr-o oglindă;
şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită Óndată cum era.
Dar cine Óşi va ad‚nci privirile Ón legea desăv‚rşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui Ón ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un Ómplinitor cu fapta, va fi fericit Ón lucrarea lui.
Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi Óntărim Legea.
Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Œl tăgăduiesc, căci sunt o sc‚rbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.
Adevărat este cuv‚ntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut Ón Dumnezeu, să caute să fie cei dint‚i Ón fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dint‚i Ón fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.