ÑApoi au şezut să măn‚nce. Ridic‚ndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau Óncărcate cu tăm‚ie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau Ón Egipt.
Mai marele paharnicilor nu s-a mai g‚ndit Ónsă la Iosif. L-a uitat.
Domnul i-a zis: ÑTreci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor ur‚ciunilor, care se săv‚rşesc acolo.
Se Óntind l‚ngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau Ón casa dumnezeilor lor amenda celor os‚ndiţi de ei.
ÑAscultaţi cuv‚ntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: ,Daţi-ne să bem!î