Au ars Casa lui Dumnezeu, au dăr‚mat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cÓnd vedeam fericirea celor răi.
Œntr'adevăr, nimic nu -i turbură pÓnă la moarte, şi trupul le este Óncărcat de grăsime.
N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sÓnt loviţi ca ceilalţi oameni.
Deaceea mÓndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i Ónveleşte.
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decÓt le-ar dori inima.
(O cÓntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, Ónvăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
de aceea, voi trimite foc Ón Iuda, şi va mistui palatele Ierusalimului.î