După ce s-a sfătuit, Amaţia, Ómpăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, Ómpăratul lui Israel: ÑVino, să ne vedem faţă Ón faţă!î
Şi Ioas, Ómpăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, Ómpăratul lui Iuda: ÑSpinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ÑDă pe fiica ta de nevastă fiului meu!î Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat Ón picioare spinul.
Tu te g‚ndeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se Ónalţă inima ca să te m‚ndreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să st‚rneşti un rău, care ţi-ar aduce pieirea ta şi a lui Iuda?î
Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotăr‚se să-i dea Ón m‚inile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.
Şi Ioas, Ómpăratul lui Israel, s-a suit: şi s-au văzut Ón faţă, el şi Amaţia, Ómpăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda.
Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit Ón cortul lui.
Ioas, Ómpăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, Ómpăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi Ón zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim p‚nă la poarta unghiului.
A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, care se aflau Ón Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei Ómpăratului. A luat şi ostatici, şi s-a Óntors la Samaria.