căci mi s-a spus, prin cuv‚ntul Domnului: ,Să nu măn‚nci p‚ine nici să nu bei apă acolo, şi nici să nu te Óntorci pe drumul pe care te vei duce.î
Şi el i-a zis: ÑŞi eu sunt prooroc ca tine; şi un Ónger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: ,Adu-l acasă cu tine ca să măn‚nce p‚ine şi să bea apă.î Œl minţea.
Fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: ÑŞtii că Domnul răpeşte astăzi pe stăp‚nul tău deasupra capului tău?î Şi el a răspuns: ÑŞtiu şi eu, dar tăceţi.î
Ilie i-a zis: ñ Eliseie, răm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.î El a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!î Şi au ajuns la Ierihon.
Fii proorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, şi i-au zis: ÑŞtii că Domnul răpeşte azi pe stăp‚nul tău deasupra capului tău?î Şi el a răspuns: ÑŞtiu şi eu; dar tăceţi.î
Ilie i-a zis: ÑRăm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.î El a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi am‚ndoi şi-au văzut de drum.
Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare Ón faţa lor, şi ei am‚ndoi s-au oprit pe malul Iordanului.
O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: ÑRobul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a Ómprumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.î
Elisei s-a Óntors la Ghilgal, şi Ón ţară b‚ntuia o foamete. Pe c‚nd fiii proorocilor şedeau Ónaintea lui, a zis slujitorului său: ÑPune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!î