Ei i-au zis: ÑIată că Óntre slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăp‚nul tău?î Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau Ón vreo vale.î El a răspuns: ÑNu-i trimiteţi.î
Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit Ónapoia mea d‚rdăitul unui mare cutremur de păm‚nt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.
C‚nd m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amăr‚t şi m‚nios, şi m‚na Domnului apăsa tare peste mine.
El a Óntins ceva ca o m‚nă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit Óntre păm‚nt şi cer şi m-a dus, Ón vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care st‚rnea gelozia Domnului.
C‚nd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Œn timp ce famenul Óşi vedea de drum, plin de bucurie,