Книга 2 Corinteni Cтих 4 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

2 Corinteni Noi Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

2 Corinteni

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Œncepem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă Ón inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

Avem Óncrederea aceasta tare Ón Dumnezeu, prin Hristos.

Параллельные места

Efeseni 3:12

1 Petru 1:21

Œn El avem, prin credinţa Ón El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu Óncredere. care, prin El, sunteţi credincioşi Ón Dumnezeu, care L-a Ónviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie Ón Dumnezeu.

Nu că noi prin noi Ónşine suntem Ón stare să g‚ndim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

care ne-a şi făcut Ón stare să fim slujitori ai unui legăm‚nt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată Ón pietre, era cu at‚ta slavă Ónc‚t fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

Dacă slujba aducătoare de os‚ndă, a fost slăvită, cu c‚t mai mult o Óntrece Ón slavă slujba aducătoare de neprihănire?

Şi Ón privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o Óntrece cu mult.

Œn adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu c‚t mai mult va răm‚ne Ón slavă ce este netrecător!

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă Óndrăzneală;

şi nu facem ca Moise, care Óşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sf‚rşitului a ceea ce era trecător.

Dar ei au rămas greoi la minte: căci p‚nă Ón ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă răm‚ne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte Ón Hristos.

Da, p‚nă astăzi, c‚nd se citeşte Moise, răm‚ne o maramă peste inimile lor.

Dar ori de c‚te ori vreunul se Óntoarce la Domnul, marama este luată.

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca Óntr-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi Ón acelaşi chip al Lui, din slavă Ón slavă, prin Duhul Domnului.

← Предыдущая

2 Corinteni

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Выбор основного перевода