Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
şi c‚nd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca st‚lpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, m‚na dreaptă de Ónsoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi Ómprejur.
Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi Ómpreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
Œn El toată clădirea, bine Ónchegată, creşte ca să fie un Templu sf‚nt Ón Domnul.
Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi Ómpreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
Căci dacă cineva nu ştie să-şi c‚rmuiască bine casa lui, cum va Óngriji de Biserica lui Dumnezeu?
Noi muncim, Ón adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea Ón Dumnezeul cel viu, care este M‚ntuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, av‚nd pecetea aceasta: ÑDomnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Luiî; şi: ÑOricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!î
Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm p‚nă la sf‚rşit Óncrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.