Omului i-a zis: ÑFiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai m‚ncat din pomul despre care Óţi poruncisem: ,Să nu măn‚nci deloc din elí, blestemat este acum păm‚ntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el Ón toate zilele vieţii tale;
spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să măn‚nci iarba de pe c‚mp.
Œn sudoarea feţei tale să-ţi măn‚nci p‚inea, p‚nă te vei Óntoarce Ón păm‚nt, căci din el ai fost luat; căci ţăr‚nă eşti, şi Ón ţăr‚nă te vei Óntoarce.î
De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul Ón lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuitÖ
ÖAstfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o os‚ndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotăr‚re de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotăr‚re de neprihănire care dă viaţa.
Ştim, Ón adevăr, că, dacă se desface casa păm‚ntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire Ón cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de m‚nă ci este veşnică.
Şi gemem Ón cortul acesta, plini de dorinţa să ne Ómbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
negreşit dacă atunci c‚nd vom fi Ómbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
Chiar Ón cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim Ómbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor Ón noi, să fie Ónghiţit de viaţă.
Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
Aşadar, noi Óntotdeauna suntem plini de Óncredere; căci ştim că, dacă suntem acasă Ón trup, pribegim departe de Domnul, ñ
pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. ñ
Da, suntem plini de Óncredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.