Isus S-a dus la muntele Măslinilor.
Dar dis-de-dimineaţă, a venit din nou Ón Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i Ónvăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă Ón preacurvie. Au pus-o Ón mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: ÑŒnvăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar c‚nd săv‚rşea preacurvia.
Moise, Ón Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?î
Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată Ónvinui. Dar Isus S-a plecat Ón jos, şi scria cu degetul pe păm‚nt.
Fiindcă ei nu Óncetau să-L Óntrebe, El S-a ridicat Ón sus, şi le-a zis: ÑCine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dint‚i cu piatra Ón ea.î
Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe păm‚nt.
C‚nd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul c‚te unul, Óncep‚nd de la cei mai bătr‚ni, p‚nă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea Ón mijloc.
Atunci S-a ridicat Ón sus; şi, c‚nd n-a mai văzut pe nimeni dec‚t pe femeie, Isus i-a zis: ÑFemeie, unde sunt p‚r‚şii tăi? Nimeni nu te-a os‚ndit?î
ÑNimeni, Doamneî, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ÑNici Eu nu te os‚ndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.î)