Tu Ói vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, Œn locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care m‚inile Tale l-au Óntemeiat, Doamne!
Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfÓnt şi la locaşurile Tale!
Voi c‚nta Preaiubitului meu, c‚ntarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe o c‚mpie foarte mănoasă.
Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi c‚nd colo, iată s‚nge vărsat! ñ Se aştepta la dreptate, şi c‚nd colo, iată strigăte de apăsare!
Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut Óntr-o coardă de viţă sălbatică?
De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ÑCa lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
Lăstarul acesta a crescut, şi s-a făcut un butuc de viţă Óntins, dar nu prea Ónalt; viţele Ói erau Óndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari, şi a făcut mlădiţe.
ÑMama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită l‚ngă ape. Era roditoare şi Óncărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.
Isus a Ónceput pe urmă să le vorbească Ón pilde. ÑUn om a sădit o vie. A Ómprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc Ón ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.