S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decÓt nişte dărÓmături vecinice! Nişte cetăţi dărÓmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!
PÓnă cÓnd, Doamne, Te vei mÓnia fără Óncetare, şi va arde mÓnia Ta ca focul?
Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor păm‚ntului; şi păm‚ntul va da s‚ngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.
Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie dobor‚ţi Ón Faţa Ta! Lucrează Ómpotriva lor la vremea m‚niei Tale!î