Oamenii din Ai le-au omor‚t aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă p‚nă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas Óncremenit şi cu inima moale ca apa.
Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe păm‚nt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu răm‚nă izgonit dinaintea Lui.
Te voi binecuvÓnta dar toată viaţa mea, şi Ón Numele Tău Ómi voi ridica mÓnile.
Frica Domnului este Ónceputul Ónţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine Ón veci.
Ca o pot‚rniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească Ón mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este dec‚t un nebun.