(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu Ónaintea ochilor lui.``
Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
Am stat mut, Ón tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
De la capătul pămÓntului strig către Tine cu inima mÓhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stÓnca pe care n'o pot ajunge, căci este prea Ónaltă pentru mine!
Tu adaugi zile la zilele Ómpăratului: lungească -i-se anii pe vecie!
Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sf‚ntul lui Israel: ÑŒn linişte şi odihnă va fi m‚ntuirea voastră, Ón seninătate şi Óncredere va fi tăria voastră.î Dar n-aţi voit!
ÑTu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te Óntreb asupra or‚nduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc Ón pace?