El l-a găsit Óntr-un ţinut pustiu, Œntr-o singurătate plină de urlete Ónfricoşate; L-a Ónconjurat, l-a Óngrijit, Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
Ca vulturul care Óşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Œşi Óntinde aripile, Ói ia, Şi-i poartă pe penele lui:
Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!î
să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi Ón laţul, pe care l-au Óntins, să cadă Ón el şi să piară!
Căci Ónaintea Ta, o mie de ani sÓnt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ÑDupă slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De c‚te ori am vrut să str‚ng pe copiii tăi cum Óşi str‚nge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!