Tu eşti mai măreţ, mai puternic decÓt munţii răpitorilor.
O ştiinţă atÓt de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea Ónaltă ca s'o pot prinde.
Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.
Să se audă strigăte ieşind din casele lor, c‚nd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au Óntins laţuri sub picioare.