Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;
este prins Ón cursă de călc‚i, şi laţul pune stăp‚nire pe el;
capcana Ón care se prinde este ascunsă Ón păm‚nt, şi prinzătoarea Ói stă pe cărare.
Căci mÓnia Lui ţine numai o clipă, dar Óndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plÓnsul, iar dimineaţa veselia.
خngerul Domnului tăbărăşte Ón jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.
cÓnd mi-aduc aminte de Tine Ón aşternutul meu, şi cÓnd mă gÓndesc la Tine Ón timpul priveghiurilor nopţii.
Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! Œn foc să fie aruncaţi, Ón adÓncuri, de unde să nu se mai scoale!
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate Ómpreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănÓnc din ospeţele lor!
Să se audă strigăte ieşind din casele lor, c‚nd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au Óntins laţuri sub picioare.