Se scula dis-de-dimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de c‚te ori avea cineva vreo neÓnţelegere şi se ducea la Ómpărat la judecată, Absalom Ól chema şi zicea: ÑDin ce cetate eşti?î După ce-i răspundea: ÑSunt din cutare seminţie a lui Israelî,
Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi Ón picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!
Fiule, fii Ónţelept, şi Ónveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. ñ
Ur‚ţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.