Căci nu Ón arcul meu mă Óncred, nu sabia mea mă va scăpa;
Să piară, ca un melc, care se topeşte umblÓnd; să nu vadă soarele, ca stÓrpitura unei femei!
ca să tragă Ón ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
Doamne, adu Ónapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rÓuri Ón partea de miază zi!
Dacă voi zice: ,,Cel puţin Óntunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă Ómpotriva aproapelui său. ñ