Da, din gura lor ţÓşneşte răul, pe buzele lor sÓnt săbii; căci zic: ,,Cine aude?``
Dar Tu, Doamne, rÓzi de ei, Tu Œţi baţi joc de toate neamurile.
Oricare le-ar fi puterea, eu Ón Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
Dumnezeul meu, Ón bunătatea Lui, Ómi iese Ónainte, Dumnezeu mă face să-mi văd Ómplinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
Nu -i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă -i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară -i, Doamne, Scutul nostru!
Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă Ón Ónsăş mÓndria lor, căci nu spun decÓt blesteme şi minciuni:
Nimiceşte -i, Ón mÓnia Ta, prăpădeşte -i, ca să nu mai fie! Fă -i să ştie că Ómpărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, pÓnă la marginile pămÓntului. —
Se Óntorc Ón fiecare seară, urlă ca nişte cÓni, şi dau ocol cetăţii.