Bătr‚nii casei au stăruit de el să se scoale de la păm‚nt; dar n-a voit, şi n-a m‚ncat nimic cu ei.
Căci se măguleşte singur Ón ochii lui, ca să-şi desăvÓrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba:
Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea Ónfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul Ón umbletele lui.