Nu Te m‚nia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte Ón veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău.
,Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe Ónălţimi, şi fă o c‚ntare de jale! Căci Domnul leapădă şi Óndepărtează neamul de oameni, care I-a aţ‚ţat urgia.
ÑAi lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a ur‚t suflet Tău at‚t de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i dec‚t groază!î