Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit Ón comorile Mele?
Şi Mica a zis: ÑAscultă dar cuv‚ntul Domnului! Am văzut pe Domnul st‚nd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor st‚nd l‚ngă El, la dreapta şi la st‚nga Lui.
Şi Mica a zis: ÑAscultaţi dar cuv‚ntul Domnului! Am văzut pe Domnul st‚nd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor st‚nd la dreapta şi la st‚nga Lui.
El a pus capăt războaielor pÓnă la marginea pămÓntului; El a sfărÓmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. —
Œn anul morţii Ómpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şez‚nd pe un scaun de domnie foarte Ónalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; ,Ia citeşte!í El răspunde: ,Nu pot, căci este pecetluită!í
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, Ón chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, Ónăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur Ómprejur; de la chipul rărunchilor lui p‚nă sus, şi de la chipul rărunchilor lui p‚nă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur Ómprejur era Ónconjurat cu o lumină strălucitoare.
M-am uitat, şi iată că o m‚nă era Óntinsă spre mine, şi ţinea o carte Ón chip de sul.
A desfăşurat-o Ónaintea mea, şi era scrisă şi pe dinăuntru şi pe din afară; Ón ea erau scrise bocete, pl‚ngeri şi gemete.
Tu, Ónsă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, p‚nă la vremea sf‚rşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.î
Numaidec‚t am fost răpit Ón Duhul. Şi iată că Ón cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
El a venit, şi a luat cartea din m‚na dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.
Şi pe toate făpturile, care sunt Ón cer, pe păm‚nt, sub păm‚nt, pe mare, şi tot ce se află Ón aceste locuri, le-am auzit zic‚nd: ÑA Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăp‚nirea Ón vecii vecilor!î
Şi ziceau munţilor şi st‚ncilor: ÑCădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de m‚nia Mielului;
şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ÑM‚ntuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!î
Pentru aceasta stau ei Ónaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte Ón Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, Óşi va Óntinde peste ei cortul Lui.
Şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la păm‚nt şi s-au Ónchinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: ÑAmin! Aleluia!î