48
Se aseamănă cu un om care, c‚nd a zidit o casă, a săpat ad‚nc Ónainte, şi a aşezat temelia pe st‚ncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe st‚ncă.
Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă Óncred Ón Domnul.
Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, răm‚ne Ón veac.
Căci nimeni nu poate pune o altă temelie dec‚t cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.