,Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Mi-aduc aminte Óncă de dragostea pe care o aveai c‚nd erai t‚nără, de iubirea ta, c‚nd erai logodită, c‚nd Mă urmai Ón pustie, Óntr-un păm‚nt nesemănat.
C‚nd vreau să vindec pe Israel, atunci se descoperă nelegiuirea lui Efraim şi răutatea Samariei, căci lucrează cu vicleşug. Œnăuntru vine hoţul, şi ceata de t‚lhari jefuieşte afară.
ÑCum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima Ón Mine, şi tot Ónăuntrul Mi se mişcă de milă!
De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de v‚nt din arie, ca fumul, care iese din horn.
Rămăşiţa lui Iacov va fi Ón mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni, şi nu at‚rnă de copiii oamenilor.