Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţăr‚na păm‚ntului, i-a suflat Ón nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: ÑCe am eu cu tine, Ómpăratul lui Iuda? Nu Ómpotriva ta vin astăzi; ci Ómpotriva unei case cu care sunt Ón război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te Ómpotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.î
că at‚ta vreme c‚t voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi Ón nările mele,
Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.
Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au am‚ndoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu Óntrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţăr‚nă, şi toate se Óntorc Ón ţăr‚nă.
Cine ştie dacă suflarea omului se suie Ón sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară Ón jos Ón păm‚nt?
ÑAşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se Óncrede Ón om, care se sprijineşte pe un muritor şi Óşi abate inima de la Domnul!
Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de m‚ine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi dec‚t un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. ñ