De aceea pl‚ng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
S-a dus bucuria şi veselia din c‚mpii! Şi Ón vii, nu mai sunt c‚ntece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul Ón teascuri. ñ ÑAm făcut să Ónceteze strigătele de bucurie la cules.
De aceea Ómi pl‚nge sufletul pentru Moab ca o harfă şi inima pentru Chir-Hares;
Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse s‚nge nevinovat; g‚ndurile lor sunt g‚nduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.
Căci Óntr-un pl‚ns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogor‚şul Horonaimului, din pricina nimicirii!î
ÑDe aceea gem pentru Moab, şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
Strigătele Hesbonului răsună p‚nă la Eleale, şi glasul lor se aude p‚nă la Iahaţ, de la Ţoar p‚nă la Horonaim, p‚nă la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute Ón pustiu.