Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină Ón răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Omul a răspuns: ÑFemeia pe care mi-ai dat-o ca să fie l‚ngă mine, ea mi-a dat din pom şi am m‚ncat.î
Căci Tu eşti StÓnca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
خn mÓnile Tale Ómi Óncredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
Cine Óşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă Óndurare. ñ
Dar ei au călcat legăm‚ntul, ca oricare om de r‚nd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.