Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
Pentru ce nu-mi ierţi păcatul, şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi Ón ţăr‚nă, şi c‚nd mă vei căuta, nu voi mai fi!î
S-au ridicat; şi Óntr-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
Le vor Óntinde Ón faţa soarelui, Ón faţa lunii, şi Ón faţa Óntregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi Ónaintea cărora s-au Ónchinat. Nu le vor mai str‚nge, nici nu le vor mai Óngropa, şi se vor face gunoi pe păm‚nt.
Te voi arunca Ón pustie, pe tine şi pe toţi peştii din r‚urile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici Óngropat; ci te voi da de m‚ncare fiarelor păm‚ntului şi păsărilor cerului.