Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de r‚s, printre toate popoarele la care te va duce Domnul.
Eu sunt de batjocura prietenilor mei, c‚nd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
Şi acum, astfel de oameni mă pun Ón c‚ntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă Ón faţă.
Pe cÓnd voi vă odihniţi Ón mijlocul staulelor, aripile porumbelului sÓnt acoperite de argint, şi penele lui sÓnt de un galben auriu. —
Iată că tu eşti pentru ei ca un c‚ntăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la c‚ntare pe coarde. Ei Óţi ascultă cuvintele, dar nu le Ómplinesc deloc.