N-au vrut să ştie de legile Lui, de legăm‚ntul pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi de Ónştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei Ónşişi n-au fost dec‚t nimic, şi după neamurile Ón mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.
Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare… dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.
Aşa vorbeşte Domnul: ,Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri Ón Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei Ónşişi de nimic?
,Căci poporul Meu a săv‚rşit un Óndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.í
Toţi laolaltă, sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este dec‚t deşertăciune, e lemn!
Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea Ón ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile păm‚ntului, şi vor zice: ,Părinţii noştri n-au moştenit dec‚t minciună, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un ajutor!