Ei zic: ÑPe cine vrea el să Ónveţe Ónţelepciunea? Cui vrea să dea Ónvăţături? Unor copii Ónţărcaţi de cur‚nd, luaţi de la ţ‚ţă?
Căci dă Ónvăţătură peste Ónvăţătură, Ónvăţătură peste Ónvăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.î ñ
Ei bine! Prin nişte oameni cu buze b‚lb‚itoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.
El Ói zicea: ÑIată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!î Dar ei n-au vrut să asculte,
ÑDoamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; Ói nimiceşti, şi nu vor să ia Ónvăţătură; iau o Ónfăţişare mai tare dec‚t st‚nca, nu vor să se Óntoarcă la Tine.î
Mi-au Óntors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am Ónvăţat, i-am Ónvăţat Óntr-una, dar n-au ascultat şi nu s-au Ónvăţat.