Pe c‚nd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, păm‚ntul de sub ei s-a despicat Ón două.
Păm‚ntul şi-a deschis gura, şi i-a Ónghiţit, pe ei şi casele lor, Ómpreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
Şi s-au pogor‚t astfel de vii Ón locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; păm‚ntul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.
Tot Israelul, care era Ón jurul lor, c‚nd au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: ÑSă fugim ca să nu ne Ónghită păm‚ntul!î
Un foc a ieşit de la Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni care aduceau tăm‚ia.
Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci Óntinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse Ónaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.