Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a Óntărit Dumnezeu mai Ónainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
Domnul i S-a arătat chiar Ón noaptea aceea, şi i-a zis: ÑEu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuv‚nta, şi Óţi voi Ónmulţi săm‚nţa, din pricina robului Meu Avraam.î
Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: ÑEu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.î Păm‚ntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
Aceasta Ónseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca săm‚nţă.
Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.