Œn anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, Ón luna a doua, Ón ziua a şaptesprezecea a lunii, Ón ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Ad‚ncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Domnul a zis lui Moise: ÑSuie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron;
Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: c‚nd stăp‚nul meu intră Ón casa lui Rimon să se Ónchine acolo şi se sprijineşte pe m‚na mea, mă Ónchin şi eu Ón casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, c‚nd mă voi Ónchina Ón casa lui Rimon!î
Œmpăratul Óncredinţase paza porţii Ón m‚na călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat Ón picioare de popor la poartă şi a murit, după cuv‚ntul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, c‚nd se pogor‚se Ómpăratul la el.
Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: ÑChiar dacă ar face Domnul ferestre Ón cer, cum s-ar putea Ónt‚mpla un asemenea lucru?î Şi Elisei zisese: ÑVei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei m‚nca din ele.î
Œn adevăr aşa i s-a şi Ónt‚mplat: a fost călcat Ón picioare la poartă de popor, şi a murit.
Aduceţi Ónsă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană Ón Casa Mea; puneţi-Mă astfel la Óncercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuv‚ntare.