După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, Ómpăratul Asiriei, care a pătruns Ón Iuda, şi a Ómpresurat cetăţile Óntărite, cu g‚nd să pună m‚na pe ele.
Ezechia, văz‚nd că a venit Sanherib şi că are de g‚nd să Ónceapă lupta Ómpotriva Ierusalimului,
s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.
S-au str‚ns o mulţime de oameni, şi au astupat toate izvoarele şi p‚r‚ul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. ÑPentru ceî, ziceau ei, Ñsă găsească Ómpăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?î
Ezechia s-a Ómbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat p‚nă la turnuri. A mai zidit un alt zid Ón afară, a Óntărit Milo Ón cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.
A pus căpetenii de război peste popor, şi i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis:
ÑŒntăriţi-vă şi Ómbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăim‚ntaţi Ónaintea Ómpăratul Asiriei şi Ónaintea Óntregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi dec‚t cu el.
Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.î Poporul a avut Óncredere Ón cuvintele lui Ezechia, Ómpăratul lui Iuda.
După aceea, Sanherib, Ómpăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, pe c‚nd era Ónaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim, să le spună:
ÑAşa vorbeşte Sanherib, Ómpăratul Asiriei: ÑPe ce se bizuie Óncrederea voastră, de staţi Ómpresuraţi la Ierusalim?
Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, c‚nd zice: ÑDomnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din m‚na Ómpăratului Asiriei?î
Oare nu Ezechia a Óndepărtat Ónălţimile şi altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: ÑSă vă Ónchinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tăm‚ie numai pe el?î
Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din m‚na mea?
Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din m‚na mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din m‚na mea?
Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă Ónşele astfel; nu vă Óncredeţi Ón el! Căci dumnezeul nici unui neam, nici unei Ómpărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din m‚na mea şi din m‚na părinţilor mei: cu c‚t mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din m‚na mea!î
Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri Ómpotriva Domnului Dumnezeu, şi Ómpotriva robului Său Ezechia.
Şi a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel Ómpotriva Lui: ÑDupă cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din m‚na mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din m‚na mea.
Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare Ón limba evreiască, pentru ca să arunce groaza şi spaima Ón poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăp‚nire pe cetate.
Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor păm‚ntului, care sunt lucrarea m‚inilor omeneşti.
Œmpăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au Ónceput să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.
Œn al patrusprezecelea an al Ómpăratului Ezechia, Sanherib, Ómpăratul Asiriei, s-a suit Ómpotriva tuturor cetăţilor Óntărite ale lui Iuda şi le-a luat.
Şi Ómpăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la Ómpăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului Ónălbitorului.
Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei Ómpăratului, s-a dus la el, cu logofătul Şebna, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).
Rabşache le-a zis: ÑSpuneţi lui Ezechia: ,Aşa vorbeşte marele Ómpărat, Ómpăratul Asiriei: ,Ce este Óncrederea aceasta, pe care te bizui?í
Eu Óţi spun că acestea sunt vorbe Ón v‚nt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. Œn cine ţi-ai pus dar Óncrederea, de te-ai răsculat Ómpotriva mea?
Iată, ai pus-o Ón Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care Ónţeapă şi străpunge m‚na oricui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, Ómpăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se Óncred Ón el.
Dar poate că Ómi vei spune: ,Ne Óncredem Ón Domnul, Dumnezeul nostru!í Dar nu este El acela ale cărui Ónălţimi şi altare le-a Óndepărtat Ezechia, zic‚nd lui Iuda şi Ierusalimului: ,Să vă Ónchinaţi Ónaintea acestui altar?í
Acum fă o Ónvoială cu stăp‚nul meu, Ómpăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să Óncalece pe ei!
Cum ai putea să stai tu Ómpotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neÓnsemnaţi slujitori ai stăp‚nului meu? Şi totuşi tu Óţi pui Óncrederea Ón Egipt pentru care şi pentru călăreţi.
Şi apoi, fără voia Domnului m-am suit eu Ómpotriva ţării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: ,Suie-te Ómpotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o!î
Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: ÑVorbeşte robilor tăi Ón limba aramaică, fiindcă o Ónţelegem; nu ne vorbi Ón limba evreiască, Ón auzul poporului care este pe zid.î
Rabşache a răspuns: ÑOare stăp‚nului tău şi ţie m-a trimis stăp‚nul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care şed pe zid ca să-şi măn‚nce balega şi să-şi bea udul Ómpreună cu voi?î
Apoi Rabşache a Ónaintat şi a strigat cu toată puterea lui Ón limba evreiască: ÑAscultaţi cuvintele marelui Ómpărat, Ómpăratul Asiriei!
Aşa vorbeşte Ómpăratul: ,Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească.
Nu vă lăsaţi m‚ng‚iaţi de Ezechia cu Óncrederea Ón Domnul, c‚nd vă zice: ,Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată Ón m‚inile Ómpăratului Asiriei.í
Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte Ómpăratul Asiriei: ,Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va m‚nca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din f‚nt‚na lui,
p‚nă voi veni, şi vă voi lua Óntr-o ţară ca a voastră, Óntr-o ţară plină de gr‚u şi de vin, o ţară plină de p‚ine şi de vii.í
Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, c‚nd vă zice: ,Domnul ne va izbăvi.í Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din m‚na Ómpăratului Asiriei?
Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din m‚na mea?
Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care din ei şi-au izbăvit ţara din m‚na mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din m‚na mea?î
Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci Ómpăratul dăduse porunca aceasta: ÑSă nu-i răspundeţi!î
Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei Ómpăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sf‚şiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.