Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din tr‚mbiţă, şi a zis: ÑNoi n-avem nici o parte cu David, nici o moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!î
Am mai văzut următoarea Ónţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare.
Era o mică cetate, cu puţini oameni Ón ea; şi a venit asupra ei un Ómpărat puternic, a Ómpresurat-o, şi a ridicat mari Óntărituri Ómpotriva ei.
Œn ea se afla un om sărac dar Ónţelept, care a scăpat cetatea cu Ónţelepciunea lui. Şi nimeni nu se g‚ndise la omul acela sărac.
Atunci am zis: ÑMai bună este Ónţelepciunea dec‚t tăria!î Totuşi Ónţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.