Unul crede că poate să măn‚nce de toate; pe c‚nd altul, care este slab, nu măn‚ncă dec‚t verdeţuri.
Cine măn‚ncă să nu dispreţuiască pe cine nu măn‚ncă; şi cine nu măn‚ncă, să nu judece pe cine măn‚ncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă Ón picioare sau cade, este treaba stăp‚nului său; totuşi, va sta Ón picioare, căci Domnul are putere să-l Óntărească pentru ca să stea.
Unul socoteşte o zi mai presus dec‚t alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin Óncredinţat Ón mintea lui.
Cine face deosebire Óntre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire Óntre zile, pentru Domnul n-o face. Cine măn‚ncă, pentru Domnul măn‚ncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu măn‚ncă, pentru Domnul nu măn‚ncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
Œn adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a Ónviat ca să aibă stăp‚nire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom Ónfăţişa Ónaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
Œncredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, Ónaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se os‚ndeşte singur Ón ce găseşte bine.
Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi p‚nă acum cu idolul, măn‚ncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este Óntinat.